Fiule,

O să-ți spun ceva ce sper să porți cu tine toată viața. Nu ca pe o lege, ci ca pe un reper. Nu ca să trăiești ca mine, ci ca să fii mereu tu — dar cu rădăcini adânci și aripi curate. Să rămâi mereu tu, acel care ești cu zâmbetul pe buze, dar la fel și cu lacrimile în ochi.

Viața o să îți arate multe fețe. Oameni buni, oameni răi, oameni puternici, oameni slabi, oameni care o să îți ofere totul pe tavă, dar și oameni care o să-ți ceară totul fără ca să îți da nimic înapoi. Este doar important să îi recunoști, că mai departe o să ști tu singur cel mai bine ce ai de făcut.

Ce îmi doresc este să te învăț să nu te las copleșit de frică – dar de-asemenea să nu calci peste nimeni. Iar dacă devii copleșit, amintește-ți doar de un singur lucru – de cine ești. Acolo stau toate resursele tale, cele mai mari comori pe care le ai. Nu ține aproape pe cineva care te obligă să fii altfel decât ești, doar ca să fie el liniștit, căci fericit nu vei fii.

Să nu te vinzi pentru aplauze, să nu te vinzi pentru doar să fii plăcut, dar nici să nu îți închizi inima față de ceilalți. Oamenii dacă te iubesc, te vor iubi pentru ceea ce ești tu în profunzimea sufletului tău – nu pentru bani, statut, distracție.

Să nu alegi ce e comod doar că e plăcut. Acolo unde e comod, să te odihnești, să alegi ceea ce este drept. Zona de comfort este doar un loc în care nu poți evolua. Este cimitirul evoluției umane. În zona de comfort, nu vei evolua ca și om.

Pe lumea aceasta dacă faci bani, poți cumpăra orice, totul ceea ce îți dorești, toate comorile de pe lume, inclusiv poți cumpăra și oameni, dar ceea ce nu poți cumpăra sunt relațiile adevărate și autentice. Păstrează-le cu calm, curate și nepătate.

Caută adevărul. În tine. În oameni. În alegeri.

Și dacă vreodată lumea te pune să alegi între ceea ce simți și ceea ce „se face” — mergi cu ceea ce simți, nu te gandi de doua ori. N-o să-ți spun eu cine e bun și cine nu.

Dar dacă cineva încearcă să-ți bage în cap povești despre tine, despre alții, despre viață — oprește-te, ascultă-i, vezi dacă au dreptate. Dacă nu, ocolește-i. Adevărul nu are nevoie de spectacol. Adevarul se simte și dacă tu simți ceva, urmărește acel simț.

Eu, tatăl tău, o să fiu aici, alături de tine, poate nu perfect, poate nu mereu cu răspunsuri, dar mereu cu brațele deschise, cu inima sinceră și cu respect pentru cine ești și ceea ce o să devii. O să încerc din răsputeri să îți ofer necondiționat lucrurile de care ai nevoie, poate uneori, o să se bată cap în cap cu ceea ce îți dorești, dar asta nu înseamnă că nu te iubesc. O să îți arăt lumea, așa cum cunosc, poate și limitată, dar dacă mă forțezi să depășesc fricile mele ca să tu evoluezi, o să îți fiu alături. O să încerc să nu te forțez să o vezi prin ochii mei, ci o să te ajut ca tu să tragi singur concluziile, așa cum sunt.

Vreau să știi că te iubesc, nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce ești. Și dacă vreodată uiți asta, întoarce-te la începutul acestei scrisori.  E dedicată ție.

Scopu Sebastijan